Un ateu se plimba prin padure minunandu-se de frumusetile
naturii:
Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale
frumoase!
La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele
lui zgomote
ciudate.
Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos,
sanatos si cu pofta
de mancare.
Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica
asa ca il
urmeaza constiincios...
Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se
impiedica si cade.
Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de
frica,
racneste:
- Doamneeee!!!.
In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in
pozitia in care se
afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din
cer.
Tipul, socat, auzi o voce:
- Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora
ca sunt un
mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice...
vrei
acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu
adevarat?
Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
- As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios,
dar poate ai
reusi intr-un fel sa devina ursul crestin?
- Foarte bine, raspunse vocea.
Lumina disparu, zgomotul padurii reveni. Ursul il elibera din
ghearele sale,
isi impreuna labele din fata si spuse:
- Doamne, binecuvinteaza aceste bucate. Amin.
|